Schimbările din mediu stimulează inovația

Cum ar fi dacă aș sări cu capul înainte?

La Jocurile Olimpice din Mexico City din 1968, un student american de douăzeci și unu de ani, Dick Fosbury, a câștigat medalia de aur la săritura în înălțime folosind o tehnică revoluționară pe care a numit-o „Fosbury Flop”. Practica a schimbat sportul pentru totdeauna și a devenit rapid tehnica dominantă de sărituri în înălțime. Până la Jocurile Olimpice din 1972, 28 din 40 de concurenți utilizau deja Fosbury Flop.

Este un exemplu excelent și binecunoscut de inovație revoluționară și am putea să ne gândim pur și simplu la el ca venind după un moment de inspirație tip Eureka! și să-l parcăm. Dar există câteva nuanțe interesante ale acestei povești care sunt rar menționate, dar care ne învață și câteva lucruri despre cum se întâmplă descoperirile. Dacă nu există loc pentru re-imaginație, nu există Fosbury. Și acest tip de gândire trebuie susținut. Altfel, vom rămâne cu toții paralizați în prezent.

Pentru început, aplicarea cunoștințelor din afara domeniului imediat al sportului. Timp de mulți ani care au precedat Jocurile din Mexic, săritorii în înălțime au folosit „tehnica straddle” pentru a trece peste bara în care săritorul se confruntă cu bara în timp ce trec cu picioarele călare pe ea.

Fosbury a fost student la inginerie și a folosit aceste cunoștințe pentru a reinventa modul în care ar putea funcționa sportul, dezvăluind că, dacă trecea peste bară cu capul înainte, își putea arcui progresiv umerii, spatele și picioarele, astfel încât cât mai mult din corpul său să fie menținut deasupra barei cât mai mult posibil până în ultima secundă și centrul de masă putea trece efectiv peste ea. Know-how-ul ingineresc a fost cel care a facilitat tehnica.

Schimbările din mediu stimulează inovația

Al doilea adevăr este să recunoaștem importanța mediului pentru a permite ca noi posibilități să se întâmple. Fosbury își exersase tehnica cu câțiva ani înainte de Jocurile Olimpice, până la liceu. La fel ca majoritatea liceelor ​​de la începutul anilor şaizeci, gropile de aterizare de pe cealaltă parte a barei erau făcute din aşchii de lemn şi rumeguş, ceea ce însemna că trebuia să aterizezi într-un anumit mod pentru a evita rănirea.

Liceul lui Fosbury a devenit unul dintre primele care au instalat în una dintre noile gropi de aterizare spumă, care i-a permis lui Fosbury să experimenteze o tehnică total diferită, care presupunea aterizarea pe gât și pe umeri. Interesant, el nu a fost singurul în acel moment care încerca să treacă peste bară cu capul înainte. Alți câțiva tineri săritori, inclusiv Debbie Brill (viitoarea campioană a Canadei la Jocurile Commonwealth), au experimentat asta și au folosit noile gropi de aterizare cu spumă, mai sigure. După cum remarcă James Clear, mediul în care a funcționat sportul s-a schimbat semnificativ, dar aproape toată lumea urmărea modele și tehnici vechi de antrenament.

Noul stil al lui Fosbury a fost criticat rapid, în termeni vehemenți. Un ziar l-a numit „cel mai leneș săritor la înălțime din lume”, iar deținătorul recordului mondial Valeriy Brumel l-a numit inițial „o aberație”. Dar Dick a fost consecvent. După succesul său la Jocurile Olimpice, Fosbury era de așteptat să continue și să bată recordul mondial al lui Brumel, dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Universitatea îi oferise posibilitatea să aleagă între a se concentra pe studiile de inginerie civilă sau pe săriturile la înălțime. A ales studiile. Dar victoria lui în Mexic a schimbat sportul pentru totdeauna.

Fii deschis spre noi posibilități.

Adesea, noile tehnologii creează noi medii și noi posibilități, dar comportamentul rămâne blocat. Este nevoie de viziune și încredere pentru a arăta calea și pentru a ne ajuta să nu privim noul prin lentila vechiului. Și de o schimbare de mediu. Până în anii ‘60, sportivii din sărituri în înălțime aterizau pe teren dur - rumeguș, nisip și covorașe foarte subțiri.

Drept urmare, tehnicile de sărituri încercau să se asigure că atleții aterizau în picioare. Din fericire pentru Dick Fosbury, liceul său a fost unul dintre primele care a instalat un covoraș din spumă pentru aterizare.

Această nouă schimbare de mediu i-a oferit lui Fosbury oportunitatea de a încerca noi modalități de a depăși bara, adică să aterizeze pe spate în loc de în picioare.

Acesta este motivul pentru care mediul potrivit este crucial pentru inovare. Ori de câte ori există o nouă schimbare în mediu, vor exista întotdeauna noi oportunități pentru o modalitate mai bună de a rezolva aceeași problemă.

Dick Fosbury a dat peste “săritura” Fosbury prin intuiție sau instinctual. Este posibil ca gândurile de a trece peste bară sărind pe spate să fi trecut prin mințile multor altor sportivi de sărituri în înălțime.

Spre deosebire de Fosbury, ei au respins această idee intuitivă drept o prostie, deoarece nu se potrivea bine cu convingerile lor. Nicio idee nu este inutilă până când nu se dovedește contrariul, inclusiv presupunerile și convingerile tale actuale.

* Proiectare și facilitare workshop-uri de creativitate

* Program personalizat de coaching creativ 1-2-1 sau cu echipa de marketing

* Design și management strategie de creație (alături de echipa de marketing)

* Copywriter extraordinaire

* Speaker Demotivațional