Procesul creativ este un act de renunțare nu de control

Salut!

Îți mulțumesc pentru că te-ai abonat la ”Gândește FIX pe dos!”, singurul newsletter din România dedicat creativității și inovației.

Astăzi voi continua incursiunea în universul lui Brian Eno, punând reflectorul pe control vs abandon/renunțare/capitulare în procesul creativ.

Control vs. Capitulare

Capitularea este un cuvânt îmbibat cu conotații negative. A te preda înseamnă a fi slab. Te predai când nu mai ai voința de a lupta, cand îți lipsește puterea, cand îți lipsește credinta. Predarea poate părea un defect de caracter, mai ales în zilele noastre, în care căutăm victoria/succesul cu orice preț. Nu te preda niciodată, nu renunța niciodată. Persistă, rezistă, insistă.

Dar capitularea nu înseamnă neapărat renunțare, slăbiciune sau pasivitate. Actul resemnării, al cedării, poate fi un act de deschidere, de receptivitate. Poate fi la fel de curajos și îndrăzneț ca orice victorie. Este un paradox: un colaps care invită la plenitudine. Uneori trebuie să renunți la putere pentru a câștiga putere. Uneori trebuie să pierzi argumentul pentru a câștiga argumentul. Și asta, la rândul său, schimbă regulile puterii și natura victoriei.

„Eul creativ”, spunea poeta Jane Hirshfield, „[cere] renunțarea la concepțiile obișnuite despre identitate și voință pentru un tip mai larg de intimitate și loialitate.”

În termenii lui Hirshfield, renunțarea la control devine un act radical, transformator. O redefinire a ego-ului și a voinței și a succesului. Să te predai creației creează noi spații de ființă. Predarea creează intimitate și expansiune în același timp. Stârnește curiozitatea, explorarea. Este echivalentul cu a dormi: scufundându-ne într-o stare inconștientă, permitem viselor să ne umple. Renunțăm să încercăm să schimbăm și să controlăm lucrurile. Rigiditățile așteptărilor, dorințelor și aspirațiilor se topesc.

„Cred că capitularea ar trebui să fie un verb activ”, zice Brian Eno. El spune că în general ne gândim la predare ca fiind o stare pasivă de supunere, dar dacă ne gândim la aceasta ca fiind o alegere activă, un cuvânt de pasiune, atunci se transformă.

Eno spune că atunci când te predai, „știi că nu mai deții controlul și asta te face mai alert”. Surferul nu încearcă să controleze valul, ci să echilibreze controlul cu capitularea, spune el, pentru că doar prin capitulare surferul poate simți valul.

Imaginează-ți că faci surf. Există perioade de control și de capitulare.

• Control: Treci pe lângă locul unde se sparge valul pentru a găsi un loc bun pentru a prinde un nou val.

• Capitulare: Când vine valul potrivit, îl lași să te poarte.

Eno folosește această analogie pentru a explica viața de zi cu zi. În societatea de astăzi, este ușor de înțeles conceptul de „preluare a controlului”, dar mai dificil de „renunțare” (nu în conotația negativă, ci doar mergând cu fluxul).

În cuvintele lui Eno:

“Ceea ce vreau să spun prin renunțare este un fel de alegere activă de a nu prelua controlul. Deci este o alegere activă să faci parte din fluxul a ceva. De exemplu, cred că cu siguranță ne bucurăm de situațiile de capitulare și cele de care ne bucurăm de obicei sunt sexul, drogurile, arta și religia. Toate acestea sunt situații de renunțare la control.

Aș spune că toate sunt situații în care te oprești, în care renunți în mod deliberat la un anumit control pentru a fi purtat de ceva. Iar pentru mine, analogia perfectă este surfing-ul, ceea ce nu fac de altfel, dar pe l-am urmărit cu oarecare interes. Nu fac nimic cu adevărat. Mă uit doar la documentare despre asta și apoi fac teorii. Așa că ceea ce vezi când vezi pe cineva făcând surfing este că preia controlul la momentul potrivit pentru a se urc pe un val și apoi se predă, lăsându-se dus de val. Sunt purtati de val, apoi preiau din nou controlul si apoi se predau. Acum, cred că aceasta este o analogie foarte bună cu ceea ce facem de-a lungul vieții noastre.

Ne mișcăm constant între faza de control și faza de predare. Singurul lucru este că avem tendința de a onora partea de control a spectrului... mai mult decât faza de capitulare. Avem tendința de a onora oamenii care sunt buni și la control. Credem că aceștia sunt stăpânii universului și nu acordăm o atenție deosebită oamenilor care sunt buni la renunțare.

Dar dacă credeți că partea de control a ființei noastre este într-adevăr evoluată destul de recent. Dacă te gândești la 99,8% din existența umană până acum 2000 de ani, de cele mai multe ori cineva se preda cu grație și încerca să rămână pe linia de plutire, încercând să folosească puțin control pe care îl avea într-un mediu care se mișca preponderent la întâmplare. Deci suntem buni la renunțarea. Am evoluat pentru a face asta și cred că ne place să o facem.”

Renunțarea – în sensul de „te lăsa dus de val” – este la fel de mult o abilitate ca și aceea de a deține controlul.

Vă las să reflectați la cuvintele Juliei Cameron legate de subiectul de azi:

“The creative process is a process of surrender, not control… Mystery is at the heart of creativity. That, and surprise.”

-Julia Cameron, din The Artist’s Way, 1992

Noutăți din AI & Tech

Cer mai însorit pentru 2024

Analiștii de risc declară în TechCrunch că găsesc o mulțime de motive de optimism pentru viitorii fondatori în 2024. Îmbunătățirea cererii de software, stabilizarea piețelor de capital de risc și candidații marcanți la IPO precum Shein și Reddit contribuie la perspective pozitive.

X Prize pune ochii pe anti-îmbătrânire

Fundația X Prize oferă un record de 101 de milioane de dolari pentru dezvoltarea de terapii care restabilesc cel puțin 10 ani de funcționare în cogniție, imunitate și musculatură. Premiul își propune să stimuleze inovația care vizează declinul mental/fizic cauzat de îmbătrânire, mai degrabă decât bolile individuale.

Sunt echipele care lucrează de la distanță mai puțin inovatoare?

Cercetătorii de la Oxford, care analizează milioane de brevete, au descoperit că echipele care lucrează de la distanță realizează mai puține inovații majore decât omologii care lucrează fizic la birou. În timp ce munca de la distanță crește eficiența și ajunge la talente globale, echipele se luptă să se integreze și să facă progrese la muncă. Autorii studiului susțin o abordare echilibrată.

AR la birou

Tehnologiile imersive emergente precum AR și VR infuzează eficiență în practicile curente, mai degrabă decât să le înlocuiască cu totul, spune șeful de cercetare imersivă al JPMorgan pentru MIT. Viitorul este un amestec de experiențe fizice și digitale, activate de AI și IoT.

Sprinturi de lucru, nu maratoane

Pauzele strategice de lucru de 10 minute la fiecare 90 până la 120 de minute pot susține energia și se pot concentra pe o zi întreagă, arată cercetările. Deși adesea văzute ca timp pierdut, perioadele dedicate de recuperare cresc efectiv productivitatea echipei și reîncarcă cunoașterea, transformând maratoanele monotone în sprinturi concentrate.

Cunoști antreprenori sau echipe care ar putea beneficia de ajutor pentru a dezvolta servicii și produse mai bune? Dacă da, te rog să împărtășești newsletterul cu ei. Îți vor mulțumi pentru asta!

Trimite-le acest link

Ai o părere sau ceva interesant de împărtășit? Te rog să-mi trimiți un e-mail. Aștept cu nerăbdare să ne auzim!

P.S. Ai nevoie de training sau consultanță în creativitate sau inovație?

Facilitez workshop-uri de inovație și creativitate concepute pentru a-ți accelera inovația, pentru a oferi direcție strategică și claritate. Răspunde la acest email pentru detalii.

În ciuda celor mai bune intenții, multe companii nu știu cum să profite la maximum de abilitățile creative care se agită în interiorul lor.

De aceea există ”Gândește FIX pe dos!”

Există pentru a face un lucru: Pentru a vă ajuta să profitați la maximum de mintea voastră.

Stay creative!

Claudiu