Privind înăuntru cu blândețe

Trezirea

Să zgudui lumea e partea ușoară. Nu e atât de dificil să ridici cleștele și să rupi capsele cu care este așezată scenografia din jurul nostru. Judecata și furia eroică de a distruge agenții externi, de a demonta, sunt acțiuni cu care suntem obișnuiți. Aceste acțiuni te fac să te simți satisfăcut și ușurat. Putem privi la molozul orașului care se retrage și să ne gândim: «Uite, nu am fost eu. A fost vina ei. A fost el. A fost mediul înconjurător.»” „Erau regulile stabilite de cine știe cine”.

Acesta este primul pas, cel care te eliberează de limite, care ne permite să pășim într-un loc în care putem construi ceea ce ne dorim, urmându-ne propria voință, fără a fi nevoie să facem compromisuri cu nimeni.

Dar în acest nou scenariu, în care suntem primul punct pe o pagină albă, există încă o problemă, de super impact: noi.

Trebuie să ne trezim, să vedem limitele pe care le-am adoptat din exterior sau chiar pe cele noi-nouțe pe care le-am creat pentru că ne-a fost frică de eșec, sau de succes, sau să ne maturizăm, din dragoste poate, din lipsă de încredere față de tot și de toată lumea.

Trebuie să ne demontăm pe noi înșine, mecanismele noastre, structurile noastre, măștile noastre.

Și îți pot garanta că acest lucru este mult mai dureros.

Vei descoperi că a fost mai ușor să dați vina pe lume. Hahaha.

Magie și responsabilitate

Potențial, suntem cu toții magicieni care dețin în mâini puterea posibilităților infinite, dar nerealizate. Aceasta este creativitatea. Putem simți ceva nou și apoi îl vedem, ne gândim la el, îl creăm. Îl putem construi, scrie, interpreta, cânta. Avem această putere incredibilă pe care nu ar trebui să o subestimăm niciodată. Putem crea ceva nou, nu-i așa că e minunat?

Este magie pură: o idee care coboară de undeva de sus, venind de cine știe de unde, ne trezește sau ne ia prin surprindere în timp ce mergem pe stradă. Vorbesc despre inspirație și intuiție și despre impulsul de a le urmări atunci când ne sugerează ceva. Este o dimensiune spectaculoasă și misterioasă, puternică și inexplicabilă, care are nevoie mai mult de acceptare decât de explicații, de dorința de a te cufunda, de a te implica și de a o experimenta.

Atenție, totuși: este o putere care vine cu un anumit grad de intensitate, prin care ne investim în ceea ce facem, așa că trebuie să avem grijă și respect pentru ea, altfel ajungem să creăm blocaje peste blocaje care frânează mecanismul până când se oprește din mers, lăsându-ne să ne simțim ca niște sticle de plastic storse până când suntem goliți.

Vom începe această călătorie de la blocaje. Cu toții le avem: de obicei, acestea sunt alcătuite din propoziții și concepte care ne limitează, atât venind din exterior, cât și din acele învățături pe care le-am interiorizat și pe care ni le repetăm ​​ca pe niște mantre.

Dacă ai un proiect, fie că este vorba de scrierea unei cărți, crearea unui joc de societate, deschiderea unei cafenele, schimbarea locului de muncă, realizarea de muzică sau orice alt lucru care te face fericit și plin de viață, și nu îl faci sau cel puțin nu îl urmezi așa cum ți-ai dori - de exemplu, deja scrii o carte sau lucrezi ca director artistic, dar nu te poți implica complet în el - nu este nimic de care să-ți faci griji: ni se întâmplă tuturor.

Chestia este că există un blocaj undeva și tot ce trebuie să facem este să-l demontăm.

Cel mai terifiant aspect al creativității

Aceasta este partea cea mai neplăcută, pentru că dacă apăsăm frânele trebuie să existe un motiv. Dacă urcăm cu o frânghie atât de strânsă încât ne taie talia, împiedicându-ne să ajungem în vârf, este pentru că ne este frică să cădem. Îndepărtarea unora dintre blocaje va fi dureroasă și enervantă, ne va face să tremurăm, ne va face să plângem, însă trebuie să ne amintim că, dacă respectăm aceste limite, nu vom putea niciodată să zburăm. Dar vă garantez că, odată ce le vom îndepărta, bucuria libertății ne va cuprinde ca un vânt plin de furie creativă, iar vocea noastră interioară ne va spune: «Poți face ce vrei, așa că fă-o!»”

Am învățat la un moment dat, devreme, cea mai importantă lecție a vieții mele creative: creativitatea este subiectivă și imprevizibilă. Mai târziu în viață, când directorul meu de creație mi-a spus propoziția fatidică: «Să fie mai puțin New York și mai mult Londra», am știut ce voia să spună. Același lucru este valabil și pentru alte comentarii precum «Mai mult premium», «Mai puțin Apple», «E prea copilăresc», «E prea curat». Nu mă mai raportam la gânduri, ci la emoțiile și impresiile pe care imaginile erau capabile să le transmită și am învățat, de asemenea, că subiectivitățile se pot ciocni, că puteam să-mi conving colegii și clienții că percepția mea era mai bună decât a lor și că nu aveam neapărat nevoie de un motiv.

Rătăceam într-un teritoriu necunoscut, imposibil de cartografiat, un ocean infinit și nelimitat, iar eu eram acest micuț omuleț pe o barcă mică, care trebuia să accept că eram la mila a ceva imens și maiestuos, care nu putea fi îndoit, convins, forțat, ci doar binevenit, ascultat și navigat.

Și asta nu s-ar schimba niciodată. Nu va exista niciodată o cale de ieșire din acest disconfort, nu va exista niciodată uscat, pentru că acel ocean albastru ca miezul nopții de dedesubt, adânc și plin de monștri și comori, este o expresie a noastră. Aceasta este starea în care există creativitatea, teroarea de a fi răsturnați de noi înșine - acum soarele strălucește, o clipă mai târziu este o furtună și sarcina este să învățăm să râdem de valuri și să plângem când se calmează din nou - în timp ce știm în adâncul sufletului că nu există nimic mai rău decât să aterizezi pe o insulă și să nu vrei să ridici ancora.

Când dezlănțuim dogmele ne dăm seama că le-am găsit utile. A fost foarte confortabil să ne gândim că putem ține creativitatea la distanță, că putem străluci pe scena lumii, că un titlu de director de creație ne-ar face să ne simțim în siguranță, că putem învăța un framework sau o gândire laterală pentru a ieși din orice problemă. Ne dăm seama că erau pâlnii pentru ceva incomensurabil și, acum, că nu le mai avem, trebuie să ne confruntăm cu această măreție la care avem acces.

De asemenea, ne dăm seama că, dacă nu reușim să ne inspirăm din acea imensitate, noi suntem cei responsabili: noi suntem pâlniile disfuncționale.

* Proiectare și facilitare workshop-uri de creativitate

* Program personalizat de coaching creativ unu la unu

* Research, design și management strategie de publicitate

*Concepere brand advertising idea

* Copywriting extraordinaire

* Speaker demotivațional 🤦‍♂️😉