Permisiunea de a ne juca

 Fiecare creație legendară are o poveste originară.

Majoritatea oamenilor cred că capodoperele apar din planificare atentă, brainstorming structurat sau geniu calculat.

Ei bine, (deseori) nu.

Luați unul dintre cele mai emblematice riff-uri rock – o melodie care va deveni coloana vertebrală a singurului hit numărul 1 al lui Guns N' Roses. Cântecul care a făcut ca milioane de adolescenți să ceară părinților chitare electrice. Genul care a schimbat traiectoria muzicii rock. Pentru totdeauna.

Iată ce nu știu majoritatea oamenilor despre „Sweet Child of Mine”.

A început de la muzicienii care și-au oferit reciproc permisiunea de a se juca.

Cântecul nu a apărut dintr-o sesiune structurată de compoziție. Nu a fost o rutină de încălzire prescrisă - doar chitaristul principal Slash care se juca cu un riff. În timp ce Slash cânta, chitaristul ritmic Izzy Stradlin a adăugat acorduri pentru a completa melodia.

Jam-ul improvizat a atras atenția solistului Axl Rose, care se afla la etaj.

Intrigat, Rose a coborât și i-a rugat pe băieți să cânte din nou bucata aia.

Pe măsură ce Slash și Izzy repetau progresia, Rose a început să improvizeze armonii vocale peste linia melodică. Cuvintele proveneau dintr-o poezie pe care o scria. Și care a devenit versurile din „Sweet Child O’ Mine”. Slash a recunoscut că inițial nu s-a gândit prea mult la riff, descriindu-l drept o „melodie de circ”. Cu toate acestea, pe măsură ce trupa a continuat să lucreze la ea, potențialul piesei a devenit evident.

Natura circulară a riff-ului (care angajează aproape fiecare deget al mâinii ce dansează în jurul fretelor superioare) a devenit caracteristica definitorie a cântecului.

Sosul secret despre care nimeni nu vorbește.

Lansat ca single în 1988, „Sweet Child O’ Mine” a urcat rapid pe primul loc în topul Billboard Hot 100.

Acest lucru a marcat momentul de descoperire al lui Guns N' Roses în rockul mainstream. „Sweet Child O’ Mine” a devenit singurul single numărul unu al trupei în Statele Unite. Succesul său a ajutat albumul “Appetite for Destruction” să ajungă la statutul de multi-platină și a cimentat locul lui Guns N’ Roses în istoria rock-ului.

Cântecul care a făcut G N’ R mare a fost un accident.

Din joacă.

Acesta este sosul secret despre care nimeni nu vorbește.

Inovația lovește rar atunci când încercăm să fim inovatori.

Programarea inovației de la 14:30 la 15:30 joia nu funcționează. Vine din momentele în care ne dăm permisiunea de a explora. Fără judecată. Când ne permitem să străbatem peisajul posibilităților fără o destinație prestabilită.

Ceea ce s-a întâmplat în studio este creuzetul în care se coace magia.

Un chitarist experimental a atras urechea unui chitarist ritmic, care a început să adauge straturi. Apoi, un vocalist a auzit-o de la etaj și a fost atras să investigheze. Strat cu strat, permisiunea de a se juca s-a transformat în creație colaborativă.

O perspectivă de un miliard de dolari

Dacă Slash s-ar fi cenzurat gândindu-se: „Sună prea a circ” sau „Asta nu este suficient de grea pentru o trupă rock”, una dintre cele mai cunoscute cântece din istoria muzicii ar fi murit înainte de a se naște.

Criticul nostru interior (acea voce din capul nostru) este foarte puternic.

Și adesea negativ.

În plus, nu putem spune întotdeauna când avem o idee grozavă. Uneori, spunem sau facem ceva care are un potențial enorm de a deveni legendar - și este nevoie de altcineva pentru a-l recunoaște. Este remarcabil cât de des se întâmplă acest lucru. De aceea, învățarea să recunoaștem „legendarul” este la fel de valoroasă ca și învățarea să creăm „legendarul”.

Când ne jucăm, când suntem în flux, când băgăm un riff, un jam, când ne prostim, acționăm fără griji, ne eliberăm, gândim cu voce tare și ne lăsăm purtați pe aripile inspirației.

Atunci se întâmplă lucruri legendare.

Acesta este „Paradoxul permisiunii”:

Cu cât îți oferi mai multă permisiune să explorezi idei aparent prostești sau neconvenționale, cu atât mai probabil să dai peste ceva extraordinar de diferit.

Vrei să ai un punct de vedere care îi face pe oameni să se oprească și să asculte? Nu mai încerca să creezi ceva legendar. În schimb, acordă-ți permisiunea de a te juca. Permisiunea de a experimenta. Permisiunea de a-ți urmări curiozitatea în orice gaură neagră te va conduce.

(Curiozitatea este cheia “legendarului”.)

Pentru că, uneori, ceea ce începe ca un experiment ajunge să schimbe viitorul.