Cum funcționează inovația?

Invenție vs. Inovare

Cartea începe cu povestea lui Thomas Newcomen și crearea mașinii cu abur care îi poartă numele: mașina de pompieri Newcomen. Inventat lângă Londra în 1712, motorul lui Newcomen a fost primul mare progres tehnologic pentru a transforma căldura (în acest caz abur) în lucru mecanic (motorul a pompat apa din minele de cărbuni).

Numele lui Newcomen este cel mai mult asociat cu inovația, dar el a construit pe baza cunoștințelor existente și cu ajutorul multor alte persoane. Deși avem tendința să creăm romantism în jurul eroicilor inventatori individuali care au supus istoria pentru a crea ceva nou, procesul de inovare este rareori atât de clar și niciodată simplu.

După cum explică Ridley: inventatorii vin cu produse sau idei noi, dar inovatorii transformă invențiile în produse de uz zilnic.

"Există confuzie... despre a cui contribuție dintre cei câțiva candidați a contat cel mai mult", scrie Ridley despre Newcomen Engine. "[Motorul] a fost o schimbare treptată, plină de poticniri, fără momente de eureka. Aceste caracteristici sunt tipice inovației."

Aceasta este o perspectivă inspirată, deoarece preia conceptul de inovație de la „doar un singur geniu stând într-o cameră poate rezolva această problemă” la „ideile sunt deja peste tot așteaptă să fie modificate pentru a crea o descoperire”.

Inovațiile sunt inevitabile 

O perspectivă similară este că procesul de inovare pare adesea inevitabil dacă privim în retrospectivă, după cum explică Ridley:

„Multe idei tehnologice par să fie coapte și gata să fie culese. Cel mai uimitor caz este becul electric, a cărui invenție a fost realizată independent de douăzeci și unu de oameni... De asemenea, au existat zeci de căutări diferite. motoarele care au apărut pe piață în anii 1990. Era imposibil ca motoarele de căutare să nu fie inventate în anii 1990 și imposibil ca becurile să nu fie inventate în anii 1870.”

Oamenii par să se împiedice de aceeași idee în același timp. Kevin Kelly explorează acest fenomen în cartea sa „What Technology Wants”, constatând că șase oameni diferiți au inventat sau au descoperit termometrul, cinci telegraful electric, patru fracțiile zecimale, trei acul hipodermic și doi selecția naturală.

În 1922, William Ogburn și Dorothy Thomas de la Universitatea Columbia au făcut o listă cu 148 de cazuri de invenții aproape simultane făcute de mai mult de o persoană, inclusiv fotografia, telescopul și mașina de scris. Mergând mai în urmă, este surprinzător faptul că bumerangul, țeava de suflat și piramidele au fost toate inventate independent pe diferite continente – la fel ca agricultura.

”[…] fără Charles Darwin, Alfred Wallace chiar s-a prins selecția naturală în anii 1850; fără Albert Einstein, Hendrik Lorenz ar fi descoperit relativitatea în câțiva ani; fără Leo Szilard, reacția în lanț și bomba cu fisiune ar fi fost inventate la un moment dat în secolul al XX-lea; fără Watson și Crick, Maurice Wilkins și Ray Gosling ar fi obținut structura ADN-ului în câteva luni – William Astbury și Elwyn Beighton aveau deja dovezile cheie cu un an mai devreme, dar nu își dăduseră seama.”

Dramaturgul francez Victor Hugo spunea că: „Nicio forță de pe Pământ nu poate opri o idee al cărei timp a sosit”. Acesta este adesea cazul inovației tehnologice, oferind o oportunitate pentru cei care o caută activ.

Nu spun că inovația este ușoară. Este nevoie de multă muncă și determinare pentru a a aduce la viață o inovație, dar ideile pentru a o cataliza sunt peste tot în jurul nostru. Așa cum zicea Thomas Edison – și cei de pe Linkedin care adoră să pună asta în secțiunea ”About” – „Geniul este 1% inspirație și 99 la sută transpirație”.

Inovația are loc „când ideile fac sex”

Dacă ești o persoană vizuală, această perspectivă este pentru tine. Ridley face o comparație potrivită între inovație și modul în care genele sunt transmise între generații:

„[Un embrion] când când trebuie să producă spermă și ovule, schimbă bucăți din genomul tatălui cu fragmente din genomul mamei într-un proces cunoscut sub numele de încrucișare. Amestecă pachetul genetic, creând noi combinații pentru a le transmite generației următoare. Sexul face evoluția cumulativă și permite creaturilor să-și împartă ideile bune. Paralela cu inovația umană nici nu ar putea fi mai evidentă. Inovația se întâmplă când ideile fac sex.”

”Darwiniștii încep să înțeleagă că recombinarea nu este același lucru cu mutația, iar lecția pentru inovația umană este semnificativă. Secvențele de ADN se modifică din cauza erorilor de transcriere sau mutațiilor cauzate de lucruri precum lumina ultravioletă. Aceste mici greșeli, sau mutații punctuale, sunt combustibilul evoluției. Dar, așa cum a susținut biologul austriac Andreas Wagner, astfel de pași mici nu pot ajuta organismele să traverseze „văi” de dezavantaja pentru a găsi noi „vârfuri” de avantaje.

Nu sunt bune la cățărat pe pante unde, câteodată, e nevoie s-o iei în jos în spre vârf. Asta înseamnă că fiecare mutație punctuală trebuie să îmbunătățească organismul sau să fie omisă prin selecție. Wagner explică faptul că schimbări inopinante de bucăți întregi de ADN, prin traversare încrucișată sau prin așa-numitele elemente genetice mobile, sunt necesare pentru a permite organismelor să sară peste aceste văi.”

Despre ce inovații prind viață atunci când „ideile fac sex” am scris într-o ediția anterioară. Cea cu inovațiile inter sectoriale.

Inovația prosperă în libertate

Dacă schimbul de idei este important pentru inovare, atunci este de înțeles că inovația va prospera în locurile în care astfel de schimburi sunt posibile.

„[Inovația] are loc acolo unde oamenii se întâlnesc și fac schimb de bunuri, servicii și gânduri”, scrie Ridley. „Aceasta explică de ce inovația are loc în locuri în care comerțul și schimburile sunt frecvente și nu în locuri izolate sau subpopulate: California mai degrabă decât Coreea de Nord, Italia Renașterii mai degrabă decât Țara de Foc. Acesta explică de ce China și-a pierdut avantajul inovator când a întors spatele comerțului sub împărații Ming. Ea explică exploziile de inovație care coincid cu creșterea comerțului, în Amsterdam în anii 1600 sau Fenicia cu 3.000 de ani mai devreme.”

Pentru Ridley, libertatea este „sosul secret” pentru inovație, deoarece le permite oamenilor „să facă schimburi, să experimenteze, să-și imagineze, să investească și să eșueze”.

Inovația este un sport de echipă

Mitul inventatorului singuratic, al geniului solitar, este greu de zdruncinat. Inovația cere întotdeauna colaborare și împărtășire, așa cum demonstrează faptul că până și cel mai modest obiect sau proces depășește capacitatea de înțelegere a unui singur om. În celebrul eseu ”I, Pencil”, Leonard Reed a subliniat faptul că la producere unui simplu creion contribuie mai mulți oameni diferiți: unii care doboară copacii, alții care extrag grafitul din mină, alții care lucrează în fabrici de creioane, alții care transportă creioanele, sau lucrează în marketing, sau management, și alții care cultivă cafeaua pe care o beau tăietorii de lemne. În această echipă vastă de oameni care colaborează, nu există nici măcar o persoană care să știe sau să poată să facă un creion. Cunoașterea este distribuită între mai multe minți, nu în interiorul uneia singure.

Prin urmare, este necesar să schimbăm modul în care privim inovația, pentru că acesta nu este un proces care are loc de sus în jos sau invers, conform vreunui plan. Și este diferită de invenție fiindcă presupune transformarea invențiilor în lucruri practice și accesibile. Este un fenomen colectiv, care implică încercări repetate și greșeli asumate. este graduală, inexorabilă, contagioasă, imprevizibilă și, deși nu poate fi modelată de economiști, poate fi cu ușurință descurajată de politicieni.

Îți recomand să citești cartea, pentru a dobândi o mai bună înțelegere a modului în care funcționează inovația, a modului în care crează prosperitate și a motivelor pentru care se manifestă cel mai bine în libertate.