Despre cum creativitatea susține tehnologia, dar nu în modul în care te gândești

Salut!

Îți mulțumesc pentru că te-ai abonat la ”Gândește FIX pe dos!”, singurul newsletter din România dedicat creativității și inovației.

„Orice constrângere face parte din scheletul pe care construiești compoziția, inclusiv propria ta incompetență.” Geniul lui Eno este în eliminarea ideii de geniu. Munca lui este înrădăcinată în puterea colaborării în cadrul sistemelor: instrucțiuni, reguli și limite autoimpuse. Metodele sale sunt o critică la presupunerea că un proiect poate fi alimentat de intenția unei persoane sau că merită chiar să vă faceți griji pentru intenție. Dragi prieteni, astăzi vom face/începe o incursiune în lumea lui Brian Eno. Dacă nu știți cine este, cu siguranță ați auzit și fredonat unele dintre cântecele scrise de el.

La mijlocul anilor 1990, muzicianul și compozitorul Brian Eno – care a produs cântece pentru, printre alții, U2, David Bowie sau Talking Heads – a creat iconic-ul sunet care se auzea când porneai Windows 95.

În loc să fac link la audio, voi afișa siglele Windows 95. Ar trebui să poți auzi sunetul întipărit adânc în memorie și să-ți amintești acele zile glorioase în care porneai desktopul înainte de a juca Call of Duty. Sau pentru altceva.

Brief-ul pe care Microsoft i l-a dat lui Eno pentru sunet a fost oarecum absurd: „O piesă muzicală care este inspirațională, universală, futuristă, sentimentală, emoționantă... și care durează doar 3,25 secunde”.

Eno declara într-un interviu pentru San Francisco Gate că a fost „ca și cum ai face o mică bijuterie” și a creat 84 de versiuni ale sunetului. Microsoft i-a plătit 35.000 de dolari pentru piesă, ceea ce este o afacere incredibilă, având în vedere că probabil a fost auzită de peste un miliard de oameni. Dar adevăratul beneficiu pentru Eno a fost că sunetul Windows 95 a destupat un blocaj creativ pe care îl avea în celelalte proiecte muzicale ale sale.

„Am intrat complet în această lume a pieselor muzicale minuscule”, a explicat Eno în interviul pentru SF Gate. „Am fost atât de sensibil la microsecunde la sfârșitul acestui proiect, încât chiar am întrerupt un blocaj în propria mea muncă. Apoi, când am terminat-o și m-am întors să lucrez cu piese lungi de aproximativ trei minute, mi s-au părut oceane de timp.”

Sunetul de pornire Windows 95 este un exemplu foarte bun a modului în care constrângerile stimulează creativitatea.

Brian Eno a inventat termenul „muzică ambientală” și a creat unele dintre cele mai notabile lucrări din acest gen. Între timp, artiștii pe care îi menționam la început – împreună cu alții precum Talking Heads, Coldplay și David Byrne – au fost „norocoși să lucreze cu Eno” și nu invers.

Știam de munca lui Eno, a scris unele din piesele mele favorite, dar în mod clar nu știam suficient. Ei bine, am săpat internetul pentru a afla mai multe despre genialul producător. Așa că, am pus la cap la cap peste 10 ore de interviuri ale lui Eno și am descoperit că ce-l face special pe acest tip este că “scuipă” foc despre scopul artei și despre procesul creativ. Să aprofundăm.

Iată câteva idei ale lui Eno legate de creativitate:

• Pentru ce este de fapt arta?

• Cum să rămânem în modul creativ

• Muzica și sistemul nervos

• Control vs abandon

• Sceniu: geniu de grup

• Software-ul ne oferă prea multe opțiuni

• Începuturile sunt ușoare, sfârșiturile sunt grele

• Importanța termenelor limită

• Cruditate vs lustruire

• Ancora succesului

• „Nu obține un loc de muncă”

O să le dezvolt pe toate în ediții viitoare ale newsletter-ului. Abonează-te să nu pierzi ce urmează. Încep cu primele trei, ca să nu ne întindem. Deși este fascinant. O să le iau pe rând.

Pentru ce este de fapt arta?

Eno spune că  „arta este tot ce nu trebuie să faci”

Hai să facem un scurt exercițiu de imaginație pentru a explica acest concept:

• Gândiți-vă la o șurubelniță. Oamenii au creat instrumentul pentru a servi obiectivului funcțional de a construi lucruri (eu nu sunt un handy man în zona asta, dar chiar și așa am câteva truse de scule la îndemână).

• Acest scop funcțional este reprezentat de vârf, care este identic pentru toate șurubelnițele pentru un anumit șurub sau burghiu.

• Trebuie să faci vârful așa pentru a-ți fi de folos.

• Pe de altă parte, mânerul șurubelniței nu trebuie să fie exact același în ceea ce privește aspectul, senzația sau designul. Acesta este ceea ce face din mâner o formă de „artă”. În timp ce confortul poate fi un factor, în cele din urmă se reduce la o alegere stilistică pentru mânerul preferat.

Acest tipar se aplică oricărui obiect de zi cu zi. Să ne gândim la cana de cafea, la mașină, la haine, la scaunul de birou sau la laptop.

Fiecare obiect are o funcție necesară, în timp ce orice altceva este considerat „artă”. De exemplu, o cană de cafea trebuie să rețină în mod evident lichidul, dar mânerul poate avea diferite modele care să răspundă diferitelor preferințe estetice.

Ideea că orice „nu trebuie să faci” este „artă” este universală. E prezentă în viața de zi cu zi în diferite culturi și de-a lungul timpului. În mod clar servește unui scop. Ne oferă confort. Este o modalitate de a ne exprima. Este o formă de comunicare. Ne ajută să ne conectăm. Toate acestea sunt aspecte cruciale ale experienței umane. Dacă „arta” nu ar fi atins niciunul dintre aceste obiective, specia noastră nu ar fi luat astfel de decizii stilistice timp de mii de ani.

Să ne gândim un pic la tunsori. Dacă ne-ar păsa doar de funcția părului, majoritatea oamenilor ar avea un aspect similar (ca o tunsoare militară). Dar marii majorități a oamenilor – din toate culturile – le pasă de „arta” părului lor. De lucrurile pe care „nu trebuie să le faci” cu părul tău.

Eno crede că societatea subevaluează „arta” și a făcut eforturi pentru a crea un cadru intelectual care să explice de ce există. Interesul său pentru acest subiect a început pe când era copil și creștea în Suffolk, Anglia. Încă de mic, s-a întrebat despre puterea anumitor scrieri sau cântece de a evoca răspunsuri emoționale. Sau pentru a inspira oamenii să-și imagineze și să creeze lumi noi.

Nu avem un limbaj care să explice scopul artei.

Gândiți-vă la lumea științei înainte și după „Originea speciilor” a lui Charles Darwin. Înainte de publicarea cărții în 1859, Eno spune că „nu exista o singură matrice intelectuală pe care să se fixeze toate aceste impresii și idei... nu exista nicio modalitate de a organiza toate aceste informații”.

Deși s-ar putea să fii de acord sau să nu cu teoria lui, descoperirile lui Darwin au oferit o modalitate de a înțelege și de a vorbi despre ierarhia vieții pe Pământ.

Ne aflăm încă în lumea pre-Darwin, în ceea ce privește arta. Nu există un limbaj înțeles corect pentru motivul pentru care o avem în societate. Și nu o putem aprecia în mod corespunzător până când nu o facem.

Cum să rămânem în modul creativ

Eno a lucrat în trei forme de artă paralele timp de mulți ani: muzică pop, compoziție serioasă și arte vizuale.

La mijlocul anilor 1970, el a dezvoltat un sistem numit “Strategii oblice” pentru a ajuta oamenii să mențină o stare creativă. O să încerc să trec un pic prin problema pe care Eno încerca să o rezolve.

El crede că entuziasmul și starea de prezență sunt componente cheie ale creativității. Cu toate acestea, el a observat că artiștii tind să aibă dificultăți în menținerea acestor calități atunci când lucrează sub presiune. Și asta s-a întâmplat foarte des. De ce? Pentru că costa atât de mult să închiriezi un studio, încât muzicienii au fost încurajați să-și recreeze munca anterioară, în loc să-și asume riscul de a explora sunete noi, dar incerte.

Să faci același lucru din nou și din nou reduce entuziasmul și curiozitatea.

Oblique Strategies este un pachet de peste 100 de cărți cu sugestii diferite menite să-i readucă pe oameni într-o stare mentală creativă (în loc să lase stresul, plictiseala sau oboseala să-i copleșească).

Cărțile – pe care le puteți cumpăra aici – au fost folosite de oameni din toate domeniile de zeci de ani pentru a „sparge obiceiurile mentale” și a-și provoca mintea.

Prompturile includ:

• Subliniați diferențele

• Continuă

• Încearcă să te prefaci

• Cum ai fi făcut-o?

Acestea par a fi micro-versiuni ale poveștii Microsoft (pun intended) în care Eno a ieșit dintr-un blocaj creativ abordând diferite provocări (de exemplu, jingle-ul Windows 95 de 3,25 secunde).

Muzica și sistemul nervos

Sistemul nervos uman este alcătuit din două părți, care joacă roluri opuse:

• Sistemul nervos simpatic activează modul nostru de luptă sau fugi ca răspuns la pericolul perceput.

• Sistemul nervos parasimpatic restabilește organismul într-o stare de calm.

Muzica și sunetele pot activa oricare dintre aceste sisteme.

Când vrei să fii motivat pentru sală, folosește coloana sonoră din “Rocky III”. Când doriți să vă relaxați la sfârșitul zilei, ascultați un videoclip pe YouTube de 60 de minute cu sunete de gong.

Muzica ambientală a lui Eno se adresează sistemului parasimpatic. El a proiectat sunete atmosferice calmante pentru spații publice, cum ar fi spitale, mall-uri, spații de retail și aeroporturi.

Cea mai vizionată piesă ambientală a lui Eno de pe YouTube se numește „Ambient 1: Music for Airports”.

Lansat în 1978, albumul „este format din patru compoziții create prin stratificarea buclelor de bandă de lungimi diferite” și „deși nu este cea mai veche apariție în acest gen, a fost primul album creat vreodată în mod explicit sub eticheta „muzică ambientală”.

Primul comentariu la videoclip este fascinant:

„Eno a căutat să creeze muzică care să poată fi întreruptă în orice moment (pentru anunțuri de zbor și altele) fără a dăuna în niciun fel muzicii. De asemenea, deoarece pe muzica asta oamenii ar fi foarte probabil să poarte conversații, niciunul dintre instrumente sau frecvențe nu se potrivește cu sunetul vocii umane obișnuite, astfel încât nu ar fi nevoie să concurezi pentru spațiul sonic. În același timp, a observat că cea mai mare parte a muzicii din aeroporturi era enervant de veselă, probabil în speranța de a potoli frica pasagerilor de a zbura.“

Eno a descris vechea muzică de aeroport ca "nu o să muri, la la la!" El a găsit acest lucru destul de superficial și a încercat să creeze o contra-narațiune cu această muzică de tipul „ai putea muri, dar cosmic vorbind, asta nu va conta”.

Un alt gând pe care Eno îl are asupra răspunsului de tip simpatic versus parasimpatic este că oamenii care trăiesc în medii urbane sunt într-o stare constantă de „fugi sau luptă”.

Pentru echilibru - și pentru a activa sistemul nervos parasimpatic - este important să aducem sistemul nervos într-o stare de calm, iar muzica ambientală este o modalitate de a ajuta la atingerea acestui obiectiv.

Meditația este un alt mod. La fel este și plimbarea în natură, care se întâmplă să fie și subiectul unei dintre articolele mele preferate din Wikipedia: „Shinrin-yoku” adică „Scăldare în pădure”.

Închei aici. Nu înainte de a vă spune că piesa mea preferată scrisă de Brian Eno, este “Heroes” a lui David Bowie. Și “Tomorrow” de la James este acolo sus în preferințe. Alte succese care îl au ca autor pe Eno sunt „With or without you” (U2), Beautiful Day” (U2), „One” (U2), „Viva La Vida” (Coldplay) și „Paradise” (Coldplay). Dă-le un play. Fii curios, fii creativ!

Noutăți din AI & Tech

Cele mai importante companii din SUA nu se pot opri din a vorbi despre AI. O analiză recentă de la NBC News a constatat că inteligența artificială a fost menționată la fel de des ca și ratele dobânzilor la apelurile recente de la companiile S&P 500.

Dar ceva nu se adună. Potrivit unui sondaj recent al Biroului de Recensământ, doar 4,4% dintre companiile din SUA au raportat că au folosit AI pentru a produce bunuri sau servicii în ultimele 2 săptămâni. Mai important, doar 6,9% dintre companiile intervievate cred că vor folosi AI în următoarele 6 luni.

De ce există un decalaj atât de mare între așteptări și realitate când vine vorba de companiile care adoptă AI? Un motiv este lipsa de talent calificat. Un studiu (pdf) recent al Amazon a constatat că 75% dintre companiile intervievate care căutau să angajeze talente calificate în inteligența artificială au probleme în a găsi oamenii potriviți.

Un alt obstacol major în calea adoptării este siguranța. Încălcările de securitate au fost un subiect fierbinți în ultimele luni, multe companii precum Apple și Samsung interzicând angajaților să folosească unele instrumente AI generative la locul de muncă. Și controversele nu încetează. Chiar săptămâna aceasta, ChatGPT și noul chatbot Q de la Amazon au fost în centrul poveștilor care susțin defecte de securitate.

În timp ce companiile rămân optimiste cu privire la AI, realitatea este că barierele semnificative trebuie depășite înainte ca întreprinderile să adopte tehnologia pe scară largă. Într-un interviu recent, COO al OpenAI, Brad Lightcap, a susținut că AI este încă în stadiul experimental și că așteptările ca tehnologia să ofere schimbări substanțiale în afaceri dintr-o singură lovitură sunt premature.

Revista TIME tocmai a publicat cele mai tari invenții ale anului 2023.

Pornind de la unii care s-au întrebat “cum ar fi dacă?” Iată că ideile au prins viață pentru a ne face viața mai bună.

Le puteți consulta aici.

Cunoști antreprenori sau echipe care ar putea beneficia de ajutor pentru a dezvolta servicii și produse mai bune? Dacă da, te rog să împărtășești newsletterul cu ei. Îți vor mulțumi pentru asta!

Trimite-le acest link

Ai o părere legat de newsletter sau ceva interesant de împărtășit? Te rog să-mi trimiți un e-mail. Aștept cu nerăbdare să ne auzim!

P.S. Ai nevoie de training sau consultanță în creativitate sau inovație?

Facilitez workshop-uri de inovație și creativitate concepute pentru a-ți accelera inovația, pentru a oferi direcție strategică și claritate. Răspunde la acest email pentru detalii.

În ciuda celor mai bune intenții, multe companii nu știu cum să profite la maximum de abilitățile creative care se agită în interiorul lor.

De aceea există ”Gândește FIX pe dos!”

Există pentru a face un lucru: Pentru a vă ajuta să profitați la maximum de mintea voastră.

Stay creative!

Claudiu