Practică infinită

Cuvinte fără sfârșit

Mi-am agățat degetul într-un spin de trandafir și mi-am privit sângele curgând pe pielea mea ca niște rododendroni care tocmai și-au dat seama cum să alerge. Suferind, am urmărit cursa. În timp ce mă bandajam, am ajuns să mă uit la mână în timp ce mă înfășura ca într-un voal. Piese inversate.

Viața veșnică, asta este ceea ce este promis în ochii de rugăciune ai mortului. Să trăiești și să te minunezi pentru mai mult. Să mor și să mă întreb la fel. Paradox, peste tot. Să căutăm împlinirea și să ne tratăm ca pe un inamic dureros. Să știi că dragostea este ceea ce contează și să urmărești plăcerea, succesul sau orice altceva. Să fii prins de șirurile dorinței și să ai ochii încâlciți ca ai unei sperietoare de ciori.

Este destul de dificil să trăiești după cuvântul pe care îl rostești. Cu adevărat. Limba este o chestie alunecoasă, care-ți crează probleme dacă nu ai grijă. Cuvinte fără sfârșit. Cuvinte căzute, picurând, somnoros. Ele cad de pe buzele noastre fără să se gândească prea mult și zăbovesc ca și cum ar fi făcute din ceva mai greu decât aerul.

Nu ai nevoie de mine să explic, nu-i așa?

Cuvintele sunt incantații

Nu vraja de la o baghetă, ci cea care adună litere, da, cele două sunt atât de aproape. Litere. E ceva misterios legat de ele. C-u-v-i-n-t-e-l-e așezate împreună ca niște rețete pentru poveștile viitoare. Frazele care se varsă deoparte din gura noastră surprind un adevăr, în glumă sau la mișto, în convingere sau omisiune. Cuvintele pe care le spui dezvăluie jocul pe care îl joci.

Dacă ai de gând să faci ceva în viață, fă-o cu inima plină. Dă-i tot ce ai. Indiferent de ce se întâmplă. În zilele bune. În zilele proaste. Când ai îndoieli. Prin durere. Ține minte, tu însuți.

Când este un stejar perfect? Ca un puiet tânăr, tremurând în bătaia rafalei de la est? Ca un adolescent fervent care crește puternic și devine verde strălucitor? Poate, la o bătrânețe coaptă, când ridurile lui arată contururile secolelor? Ori în momentul înainte de a muri?

Răspunsul este: în fiecare moment. Nu există perfecțiune, există doar iterație. Coacere continuă până la infinit. Stăpânirea meșteșugului ales necesită timp. Știm acest lucru, dar încă ne-o facem mai dificilă pentru noi înșine. Lasă frâiele. Doar mișcă-te.

O sută șase ediții

Asta fiind a o sută șasea săptămână a newsletter-ului, reflectez la călătorie. Cea mai mare binecuvântare a fost că m-am ținut de scris. Si că l-am publicat atunci când am promis. Rezultatul forțat – postarea în fiecare joi indiferent de situație – asigură o concentrare continuă asupra progresului. Nu trebuie să mă îngrijorez de greșeli, o să apară din nou săptămâna viitoare. Poate mai bine. Nu e timp să mă opresc asupra defectelor, voi publica din nou săptămâna viitoare. Nu pot fi prea cuprins de dramă, voi scrie din nou săptămâna viitoare.

Dacă ai iubit vreodată, ai crezut în infinit. Adu infinitul înapoi în viața ta. Lasă-l să se scurgă prin toate. Îndrăgostește-te de iterație, de a face și vei descoperi că viața se dilată în fața ta. În prezent, în mereu, în prezența practicii infinite.

106 ediții de Fix pe dos!. Glorios!

Îți mulțumesc că ai citit, răspuns, rezonat. Sunt atât de recunoscător pentru acest spațiu și pentru prezența ta în el. Uite o practică infinită, indiferent de formă. Dacă ai citit vreodată vreuna dintre aceste ediții, vreau să-ți mulțumesc pentru că faci parte din această practică liniștită și continuă.

Dacă asta a rezonat cu tine sau dacă ai urmat propria ta versiune a unei practici infinite, mi-ar plăcea să aud despre asta în comentarii. Sau pe email.

Ești liber să transmiți această ediție cuiva care s-a prezentat în ultimul timp pentru propriul antrenament.

Mulțumesc!

Îți doresc să ai un Paște fericit, în tihnă, cu cei dragi alături!

* Proiectare și facilitare workshop-uri de creativitate

* Program personalizat de coaching creativ 1-to-1 sau cu echipa

* Research, design și management strategie de publicitate

* Copywriting extraordinaire

* Speaker demotivațional 🤦‍♂️😉