Ce au în comun jazz-ul și afacerile?

Salut!

Îți mulțumesc pentru că te-ai abonat la ”Gândește FIX pe dos!”, singurul newsletter din România dedicat creativității și inovației.

Jazz-ul este improvizație, iar inovația are în mare măsură nevoie de improvizație pentru a se înfăptui. Inovația este improvizație. Jazz-ul oferă organizațiilor multă inspirație. Și melodiile de jazz sunt, desigur, vitamine delicioase la lucru. Sâmbăta trecută am fost să vizitez ”Music Gallery” la Palatul Braunstein. Până pe 18 iunie poți vizita galeria și poți participa la evenimente speciale: concerte, ateliere pentru copii, lecții la instrumente sau masterclass-uri dedicate muzicienilor. Este o experiență fabuloasă!

Creată de echipa din spatele ”Jazz in the Park” împreună cu experți din domeniu, expoziția este menită se prezinte muzica într-o altă lumină decât printr-un concert. Explicând aspectele sociale și înțelegând practicile din spatele muzicii și a industriei muzicale, vei putea percepe muzica atât ca un hobby, o formă de artă cât și ca un job.

Trupele de jazz au o ierarhie minimă, procesul de luare a deciziilor este dispersat și sunt concepute pentru a maximiza flexibilitatea, receptivitatea, inovația și procesarea rapidă a informațiilor. O trupă de jazz este o formă de organizare socială care produce ordine cu un plan minimal sau fără niciun plan, organizată de jos în sus: indivizii au libertatea personală de a lua inițiativa și de a opera sub propria autoritate (imaginația lor muzicală) ghidați de constrângerile sarcinii, convențiile de practică și acțiunile altor jucători.

Cum te descurci când te confrunți cu complexitatea și schimbarea constantă la locul de muncă? Iată ce fac cei mai buni lideri și echipe din lume: improvizează. Ei inventează răspunsuri noi și își asumă riscuri calculate fără un plan bine scris sau o plasă de siguranță care să garanteze rezultate specifice. Pe scurt, ei spun da dezordinii din lumea contemporană a afacerilor. Care este grăbită, frământată, dar extrem de inovatoare și fertilă. Așa cum este și jazz-ul. Și din care putem extrage câteva comportamente care ne permit crearea unui cadru de sprijin pentru inovare.

Improvizație prin haos.

Frank Barrett, pianist de jazz și profesor de management la Naval Postgraduate School, povestește despre un concert într-un club din Cleveland cu un cvartet de jazz ai cărui membri nu îi cunoștea, inclusiv un cântăreț cu care nu cântase niciodată. În mijlocul unei melodii bebop, a devenit clar că cântăreața nu știa melodia. În timp ce saxofonul a încetat să mai cânte, iar ceilalți muzicieni au ezitat să continue, Barrett a insistat, cântând câteva note și apoi melodia originală. Curând, saxofonul a intrat înapoi, iar cântăreața a început să inventeze cuvinte. „În câteva secunde, eram din nou în ”groove”.

Putem face o paralelă cu povestea experienței General Electric din timpul crizei financiare, când divizia financiară extrem de profitabilă a companiei, GE Capital, a intrat brusc în zid. GE a ajuns să improvizeze cu celelalte afaceri ale sale, de la producția de becuri până la motoarele cu reacție, și astfel compania și-a revenit datorită capacității sale de a se adapta la schimbare.

Acceptați erorile ca sursă de învățare.

Există o zicală preferată a legendarului trompetist de jazz, Miles Davis: „Dacă nu faci o greșeală, este o greșeală.” Endemice pentru jazz, erorile îi împing pe muzicieni să-și depășească zonele de confort. „Muzicienii de jazz presupun că poți lua orice situație proastă și o poți transforma într-o situație bună”. „Contează ceea ce faci cu notele.”

Când Alan Mulally a devenit șef al Ford Motor Company în 2006, compania pierdea miliarde. Mulally le-a cerut vicepreședinților săi și șefilor de departamente să vină la întâlniri cu dosare în coduri de culori, verde pentru bine, galben pentru precauție și roșu pentru zonele cu probleme. La început, managerii au adus doar dosare verzi până când Mulally a insistat că trebuie să existe o explicație pentru pierderile de miliarde. În cele din urmă, un vicepreședinte, Mark Fields, a vorbit despre problemele de producție și distribuție ale Ford Eagle. Mullaly a aplaudat decizia lui Fields de a ieși în față, asumat. La următoarea întâlnire, multe dintre dosare erau galbene și roșii și Ford a putut începe să lucreze la remedierea problemelor sale.

Jam sessions și socializare.

În timpul unei jam session, bateristul Philly Jo Jones s-a supărat pe Charlie Parker și i-a aruncat un cimbal în cap. Parker a spus că incidentul l-a determinat să exerseze 15 ore pe zi în următorii câțiva ani, învățând melodii standard în toate cele 12 chei. Apoi, într-o sesiune ulterioară, Parker a descoperit o modalitate de a construi solo-uri pe schimbări de acorduri și intervale pe care le auzise în capul său. Această experiență l-a determinat să scrie melodia sa clasică, „Ko-Ko”, o piesă de jazz extrem de influentă.

În faimosul laborator de cercetare al lui Thomas Edison din Menlo Park, colaborau și lucrau împreună 10-15 ingineri, astfel au inventat becul electric și alte invenții faimoase. De asemenea, clădirea de birouri a celor de la Pixar, imaginată de Steve Jobs, are un atrium central care facilitează întâlniri aleatorii și colaborarea. De asta este importantă prezența fizică la birou.

Leadership prin „competență provocatoare”.

Pe 2 martie 1959, Miles Davis a condus o sesiune de înregistrări care avea să producă cel mai popular album de jazz din toate timpurile, „Kind of Blue”. Davis se scufundase în muzica clasică inovatoare a compozitorilor precum Bartok, Stravinsky și Schoenberg, ceea ce l-a determinat să pună cap la cap niște aranjamente neconvenționale, pe care le-a prezentat colegilor săi muzicieni când au sosit la sesiune. Una dintre melodii, „Blue in Green”, avea zece bătăi în loc de forma obișnuită de opt sau douăsprezece. Fără repetiții, cvintetul a mers înainte și a cântat. Nu numai că rezultatul a fost uimitor și original, dar i-a determinat pe trei dintre membrii cvintetului să continue și să-și creeze propriile trupe, inclusiv Bill Evans, care a transformat trio-ul cu pian.

Pentru un exemplu corporativ echivalent, aș folosi decizia Toyota de a face Lexus LS 400, primul sedan japonez de lux. Pentru Toyota, muzica obișnuită a companiei era crezul de a face mașini ieftine pentru toată lumea. Eiji Toyoda, președintele Toyota la acea vreme, și-a presat angajații să producă o mașină care să măsoare fiecare piesă în raport cu cele mai bune din lume, inclusiv cea mai bună transmisie și cel mai bun sistem audio, și să aibă un rating ridicat de eficiență a combustibilului. Așa cum Miles Davis le-a cerut muzicienilor săi să cânte o melodie pe care nimeni nu o cântase vreodată, într-o cheie pe care nimeni nu o auzise vreodată, folosind un mod care nu a fost încă inventat, Eiiji Toyoda a lansat o provocare aparent imposibilă. LS 400 a evoluat din aproximativ 450 de prototipuri diferite, care au inclus mii de inovații.

Nu toți directorii sunt ca Miles Davis sau Charlie Parker și nu toate companiile pot tolera și remedia erorile așa cum a făcut Ford Motor Company sau Toyota. Dar cea mai importantă lecție din jazz este că managerii, precum muzicienii de jazz, trebuie să interpreteze indicii vagi, să facă față sarcinilor nestructurate, să proceseze cunoștințe incomplete și să ia decizii. Muzicienii se pregătesc să fie spontani. Managerii și directorii pot face același lucru. Ai putea spune nu numai că se poate, ci și că este recomandat. And all that jazz!

Nici o aplicație, dar despre Midjourney

Vrei să creezi selfie-uri perfecte în Midjourney?

Folosiți promptul de mai jos:

”A hyper-realistic GoPro selfie of [Character] in [Location]. --ar 3:2”

Creați-vă propriul prompt sau înlocuiți [Cheracter] și [Location] în exemplul de mai sus. De aici

Iată rezultatul:

Îți mulțumesc că ai citit până aici. Dacă acest newsletter te-a ajutat sau te-a inspirat, trimite-l acelui prieten în care crezi și pe care ești convins că-l va bucura. Se poate abona AICI. Îți mulțumesc!

P.S. Ai nevoie de training sau consultanță în creativitate sau inovație?

Facilitez workshop-uri de inovație și creativitate concepute pentru a-ți accelera inovația, pentru a oferi direcție strategică și claritate. Răspunde la acest email pentru detalii.

În ciuda celor mai bune intenții, multe companii nu știu cum să profite la maximum de abilitățile creative care se agită în interiorul lor.

De aceea există ”Gândește FIX pe dos!”

Există pentru a face un lucru: Pentru a vă ajuta să profitați la maximum de mintea voastră.

Pe curând! Claudiu

p